Obicei versus dependență: diferențele principale explicate

O diferență esențială între obiceiuri și dependențe este voința. Dacă cineva își poate depăși obiceiul prin voință, atunci este vorba despre un comportament controlabil. Voința nu trebuie confundată cu alegerea. O persoană care suferă de dependență poate avea voință, însă creierul său a fost remodelat de recompensele comportamentului asociat dependenței. Renunțarea la o dependență nu se poate realiza numai prin voință.

Pentru a evidenția mai clar diferența dintre obiceiuri și dependențe, este important să le analizăm separat.

Ce este un obicei?

Un obicei este un tipar de comportament realizat adesea în mod inconștient, în urma repetării.

Cum se formează un obicei?

Formarea unui obicei durează între 18 și 254 de zile, potrivit unui studiu din 2009*, iar obiceiurile tind să se formeze printr-un ciclu în 3 părți:

• Indiciu

• Comportament

• Recompensă

Un indiciu este factorul declanșator. Acesta poate fi o stare emoțională, precum nervozitatea sau plictiseala. Un factor declanșator poate fi și o activitate, precum o petrecere sau mersul la teatru.

Un comportament este obiceiul propriu-zis care se formează în cele din urmă. Folosind exemplele anterioare, dacă indiciul este starea de nervozitate, comportamentul obișnuit poate fi „rosul unghiilor”. În mod similar, dacă indiciul este mersul la o petrecere, comportamentul poate fi fumatul în timp ce bei.

O recompensă este senzația pozitivă produsă apoi de comportament.

Împreună, aceste elemente formează bucla obiceiului. Prin repetare, obiceiul devine inconștient.

Când se poate forma un obicei?

Pentru multe persoane, tiparele comportamentale se formează în copilărie. De obicei, copiii nu își alocă timp pentru a-și analiza acțiunile sau pentru a se gândi la rezultatele lor. Drept urmare, au o probabilitate mult mai mare de a repeta un comportament sau o acțiune fără să se gândească la aceasta. Comportamentul se imprimă în căile lor neuronale, ducând la obiceiuri inconștiente la vârsta adultă.

Totuși, nu este imposibil să formezi obiceiuri noi și sănătoase ori să renunți la cele vechi, dar este mai greu. De ce? Există mai multe motive, însă unul esențial este „gruparea”. Când creierul experimentează o activitate nouă, creează o ramură nouă a memoriei. Această ramură este inițial slabă, dar se consolidează în timp prin utilizare repetată. Dacă activitatea respectivă duce la activități înrudite, dar diferite, se formează ramuri noi, inițial slabe, dar consolidate în timp.

În urma repetării acțiunilor și comportamentelor, creierul ajunge să stocheze acțiunile în mai multe locuri, dar și prin „grupare”. Acest proces combină acțiunile. De exemplu, pentru majoritatea oamenilor, spălatul pe dinți este o acțiune la care nu trebuie să se gândească. Totuși, acesta reprezintă de obicei o combinație de sarcini, precum deșurubarea capacului, aplicarea pastei pe periuță și periajul.

Acesta este însă unul dintre motivele pentru care formarea unui obicei nou poate fi deosebit de dificilă. Spre deosebire de perioada copilăriei, când căile neuronale sunt pregătite să primească noi tipare, la vârsta adultă învățarea unor sarcini sau funcții independente poate fi dificilă deoarece acestea nu sunt grupate automat.

Tot acesta este motivul pentru care mulți adulți dobândesc obiceiuri nocive care se suprapun cu activități noi și repetate. De exemplu, un loc de muncă nou poate oferi interacțiuni sociale prin pauzele de fumat sau ocazii de a fuma în timp ce bei la petreceri.

Desigur, fumatul poate duce la dependență de nicotină, ceea ce ne aduce la următoarea secțiune.

Ce este dependența?

O dependență este o boală cronică care remodelează mecanismele cerebrale ale recompensei, motivației, memoriei și circuitelor asociate, provocând un comportament compulsiv în pofida consecințelor negative.

Cum se formează o dependență?

O dependență se formează prin consumul unei substanțe sau printr-un comportament, fie că este vorba despre nicotină, alcool sau pornografie, care remodelează sistemul cerebral de recompensă și numeroasele sale funcții. Printre aceste substanțe și comportamente care pot crea dependență se numără:

• Alcoolul

• Marijuana

• Nicotina

• Cofeina

• Pornografia

• Mâncatul

• Opioidele

• Heroina

• Cocaina

• Halucinogenele

• Jocurile de noroc

• Sedativele

• Metamfetamina

• Și multe altele

Orice activitate sau substanță care remodelează sistemul cerebral de recompensă poate provoca o dependență. Desigur, genetica poate avea un rol, predispunând unele persoane la dependența de substanțe. Totuși, în ceea ce privește dependența de droguri și alcool, o persoană poate dezvolta dependență pe măsură ce corpul devine dependent fizic de substanță.

Drogurile și alcoolul tind să reducă sau să crească nivelul unor substanțe chimice esențiale din creier. Acest lucru poate amorți stresul și anxietatea sau poate provoca stări de euforie și plăcere sporită. Efectele drogurilor și alcoolului sunt destul de imediate și, drept urmare, creierul începe să poftească aceste substanțe deoarece finalizează o buclă rapidă a recompensei și neglijează recompensele pe termen lung.

Pe măsură ce corpul devine dependent fizic și toleranța la substanță crește, este necesară o cantitate mai mare pentru satisfacerea sistemului de recompensă. De aceea, o persoană dependentă își poate cheltui toți banii pe droguri în loc de hrană și apă. Recuperarea după dependență necesită adesea mai mult decât voință: implică un tratament structurat al dependenței, responsabilizare și sprijin pe termen lung.

Care sunt simptomele dependenței?

Simptomele dependenței sunt:

1. Pofte — dorința puternică de a consuma substanța și simptome de sevraj atunci când aceasta nu este folosită.

2. Consecințe negative continue — deteriorarea funcționării cotidiene, incapacitatea de a păstra un loc de muncă, de a menține relații sau de a-și permite o locuință.

3. Toleranță la substanță — nevoia unei cantități mai mari de substanță pentru a obține efectul dorit și într-un timp mai scurt.

Ținând cont de acestea, să revenim la întrebarea inițială.

Prin ce diferă dependența de un obicei?

Deși atât dependențele, cât și obiceiurile necesită utilizare repetată, obiceiurile tind să se formeze inconștient, în timp ce dependențele se formează inițial în mod conștient.

Obiceiurile imprimă noi căi neuronale, în timp ce dependențele rezultă din modificarea cantității de substanțe chimice produse în mod natural în creier.

Poți dezvolta toleranță și dependență fizică în cadrul unei dependențe, dar nu și față de un obicei.

Pentru a renunța la un obicei, este suficient să fii conștient de problemă și să ai voința de a redirecționa comportamentul. Renunțarea la o dependență necesită frecvent o ședere într-un centru de reabilitare, urmată de instrumente utilizate pe tot parcursul vieții și instruire formală privind dependența pentru a ține la distanță factorii declanșatori și poftele.

Deși unele obiceiuri pot fi rele sau nesănătoase, dependențele pot duce la leziuni cerebrale permanente, traumă și deces. Într-o anumită măsură, un obicei poate fi un element suplimentar al personalității tale, de exemplu un comportament pe care îl ai sub presiune, însă o dependență te poate copleși ca un parazit. Când te gândești sau discuți cu alții despre obiceiuri și dependențe, asigură-te că le deosebești, altfel vor apărea cu siguranță neînțelegeri și îndrumări nepotrivite.

Poate un obicei să se transforme în dependență?

Un comportament repetitiv, consolidat în timp prin recompense pe termen scurt, poate deveni treptat mai intens și mai greu de controlat. Dacă începe să interfereze cu viața ta de zi cu zi sau să provoace consecințe nocive, este posibil să treacă pragul către un comportament asociat dependenței.

De exemplu, o persoană care începe să bea alcool ocazional pentru a se relaxa după serviciu poate dezvolta o rutină. Dar, dacă acest comportament obișnuit escaladează și devine, de exemplu, o necesitate zilnică, se poate transforma într-o formă de consum de substanțe care semnalează etapele timpurii ale dependenței.

Deosebit de importantă este conștientizarea de sine. Când observi că un obicei devine greu de oprit, acesta este un semn de avertizare. Monitorizarea comportamentului și solicitarea sprijinului pot preveni trecerea de la obicei la dependență.