8 semne de avertizare ale unei tulburări de alimentație

Orice persoană, la orice vârstă, poate avea o tulburare de alimentație. Contrar opiniei larg răspândite, tulburările de alimentație pot fi letale dacă nu sunt tratate corespunzător. 

Dacă bănuiești că tu sau o persoană dragă aveți o tulburare de alimentație, este important să cunoști semnele de avertizare. 

În acest articol vom analiza cele mai frecvente semne de avertizare ale unei tulburări de alimentație. 

Ce este o tulburare de alimentație? 

O tulburare de alimentație este o afecțiune psihologică definită prin perturbări semnificative și persistente ale tiparelor alimentare. Aceste tipare sunt adesea însoțite de gânduri și emoții dureroase. 

În plus, o tulburare de alimentație poate afecta funcționarea fizică, psihologică și socială. 

Există numeroase tipuri de tulburări de alimentație. Printre acestea se numără anorexia nervoasă, bulimia nervoasă, tulburarea de alimentație compulsivă, tulburarea de aport alimentar evitant/restrictiv (ARFID) și alte tulburări de hrănire și alimentație specificate. 

Tulburările de alimentație afectează până la 5% din populație. Ele apar cel mai frecvent în adolescență și la începutul vârstei adulte. Unele sunt mai frecvente în rândul femeilor, în special anorexia nervoasă și bulimia nervoasă. [1] 

În plus, tulburările de alimentație sunt asociate frecvent cu preocupări obsesive legate de mâncare, greutate sau forma corpului. Ele pot fi asociate și cu anxietatea privind consumul ori consecințele consumării anumitor alimente.  

Tulburările de alimentație coexistă frecvent și cu alte afecțiuni mintale, în special tulburări de dispoziție și anxietate, tulburarea obsesiv-compulsivă, consumul abuziv de alcoolși dependența de droguri. 

Dovezile arată și că genele și ereditatea contribuie la predispoziția anumitor persoane pentru o tulburare de alimentație. Totuși, aceste tulburări pot afecta și persoane fără antecedente familiale.

Semnele de avertizare ale unei tulburări de alimentație 

1. Modificări ale greutății 

Anorexia nervoasă poate fi diagnosticată dacă o persoană cântărește mai puțin de 85% din greutatea sa corporală optimă. Diagnosticul poate fi posibil și atunci când persoana prezintă alte simptome ale unei tulburări de alimentație. 

O persoană cu o tulburare de alimentație poate avea o greutate apropiată de cea optimă, egală cu aceasta sau chiar mai mare. Acest lucru se întâmplă frecvent în cazul bulimiei nervoase, caracterizată prin episoade de mâncat compulsiv urmate de comportamente compensatorii de eliminare.

2. Sentimente de vinovăție 

După un episod de mâncat compulsiv, este frecvent ca o persoană cu tulburare de alimentație compulsivă să se simtă vinovată, umilită sau nefericită. 

Acest lucru poate crea un cerc vicios. Episoadele de mâncat compulsiv provoacă suferință psihică, iar aceasta poate determina noi episoade. Multe persoane cu tulburare de alimentație compulsivă își ascund comportamentul din cauza vinovăției și rușinii, ceea ce îngreunează diagnosticul.

3. Preocuparea excesivă pentru imaginea corporală 

Cunoști pe cineva care petrece neobișnuit de mult timp privindu-se în oglindă, face remarci depreciative despre aspectul său fizic și insistă că are o greutate prea mare? 

Acestea nu sunt neapărat semne ale unei tulburări de alimentație. Totuși, dacă persoana devine obsedată de anumite celebrități sau modele, se compară cu ele într-un mod nefavorabil ori poartă haine largi pentru a-și ascunde forma corpului, există motive de îngrijorare. 

4. Perturbarea tiparelor alimentare 

O persoană poate înceta să mai mănânce împreună cu familia, poate ajunge să respingă alimentele pe care înainte le prefera sau poate deveni absorbită de calcularea caloriilor și a gramelor de grăsime. 

Semnele de avertizare includ și consumul unor cantități excesive de apă și cafea pentru suprimarea foamei, porții mult mai mici sau refuzul total de a mânca. 

Persoanele respective pot începe și să consume compulsiv anumite alimente și să meargă la toaletă imediat după masă pentru a vărsa ceea ce tocmai au mâncat. 

În cele din urmă, semnele de avertizare includ apariția unor ritualuri alimentare noi, precum mestecarea îndelungată înainte de înghițire, tăierea alimentelor în bucăți foarte mici, mutarea lor repetată prin farfurie sau ascunderea lor într-un șervețel pentru a fi aruncate ulterior.

5. Preocuparea excesivă pentru conținutul nutrițional 

Dorința de a consuma alimente nutritive este de apreciat. Totuși, dacă o persoană cunoscută începe să clasifice alimentele drept bune sau rele, sănătoase sau nesănătoase, sigure sau nesigure, este important să îi atragi atenția. 

Printre semnele de avertizare de ordin emoțional se numără și căutarea constantă a alimentelor ecologice, dietetice și cu un conținut redus de grăsimi, precum și vizitarea frecventă a site-urilor axate pe nutriție. 

De asemenea, declararea bruscă a unei alimentații vegetariene sau vegane poate reprezenta un semn de avertizare. Împreună cu alte comportamente neobișnuite, acest lucru poate indica faptul că persoana are nevoie de ajutor. 

6. Modificarea tiparelor de activitate fizică 

Un alt semnal de alarmă apare atunci când o persoană devine obsedată de condiția fizică. 

Persoanele care prezintă semnele unei tulburări de alimentație petrec adesea ore întregi făcând exerciții într-o manieră ritualică, sunt obsedate de numărul caloriilor arse sau devin iritate dacă rutina lor de exerciții este întreruptă.

7. Schimbări de dispoziție 

Pe măsură ce tulburarea de alimentație progresează, poate provoca furie, tristețe și anxietate. Acestea pot determina persoana să se retragă din situațiile sociale și să își piardă interesul pentru activitățile pe care le aprecia anterior.

8. Utilizarea laxativelor, diureticelor sau pastilelor pentru slăbit 

În prezent, fetele tinere și femeile sunt supuse unei presiuni puternice de a arăta într-un anumit fel. Totuși, dacă o persoană este pregătită să își pună sănătatea în pericol pentru un ideal nesănătos, are nevoie de ajutor.  

Concluzie 

O combinație de metode poate duce la tratarea cu succes a tulburărilor de alimentație. 

Discuțiile cu un terapeut, mai ales cu unul specializat în terapia cognitiv-comportamentală, pot ajuta la schimbarea comportamentelor alimentare și a tiparelor de gândire dăunătoare. 

Educația nutrițională, terapia de familie și grupurile de sprijin pot fi, de asemenea, benefice. Programele de scădere în greutate, un sistem de sprijinadecvat și o aplicație pentru abstinență precum I Am Sober pot ajuta și la gestionarea pe termen lung a alimentației compulsive.