15 mituri despre dependență

Dependența este un subiect complicat, în mare parte din cauza informațiilor eronate sau, în unele cazuri, depășite. Să luăm, de exemplu, termenul „alcoolism”. Ca termen, alcoolismul este atât vag, cât și foarte larg. Nespecialiștii îl folosesc pentru a desemna laolaltă dependența de alcool, consumul abuziv de alcool și dependența fiziologică de alcool — care pot avea manifestări diferite. O persoană cu dependență fiziologică de alcool va avea simptome de sevraj, în timp ce o persoană care consumă alcool în mod abuziv poate să nu aibă sevraj, dar să continue în mod conștient consumul în pofida efectelor negative persistente.

Chiar și comunității medicale îi este greu să ajungă la un consens privind diagnosticarea problemelor legate de alcool, Statele Unite și Regatul Unit având o vreme criterii diferite. Până relativ recent, Manualul de diagnostic și clasificare statistică a tulburărilor mintale (DSM) a reunit două diagnostice — dependența fiziologică de alcool și consumul abuziv de alcool — sub denumirea de tulburare de consum de alcool (Alcohol Use Disorder, AUD). Chiar și AUD are trei niveluri de severitate, în funcție de combinația simptomelor, dar mă abat de la subiect.

Pe măsură ce cercetările continuă, publicul larg pare să înțeleagă tot mai greșit dependența, așa că iată principalele 15 mituri despre aceasta.

1. Dependența este o alegere

Acest mit ocupă cu ușurință primul loc, deoarece atât de multe persoane cu dependență aud întrebarea neinspirată a celor neavizați: „De ce nu te oprești pur și simplu?”

Tulburarea de consum de alcool este o boală cronică recidivantă.

Deși genetica are un rol, este important să ținem cont de plasticitatea creierului fiecărei persoane. Unii oameni pot bea o ceașcă de cafea la ora 18:00 fără să simtă nimic, în timp ce alții beau una la aceeași oră și nu mai pot dormi.

Dependența de droguri modifică circuitele creierului, activând acel mecanism al „recompensei imediate”. Multe droguri merg mai departe și inhibă diverși receptori din sistemul nervos central, inclusiv pe cei implicați în durere. Acest lucru poate declanșa imediat dependența fiziologică, făcându-te să ai nevoie de drog pentru a funcționa, așa cum o persoană fără dependență ar resimți foamea extremă. Devii dependent fizic și psihic de drog, iar detoxifierea și restabilirea echilibrului chimic al creierului necesită un efort considerabil.

2. Persoanele cu dependență merită să ajungă pe stradă

Acest gând nu este exprimat de obicei cu voce tare, însă mulți oameni cred că persoanele cu dependență care locuiesc sub un pod au ajuns acolo din cauza stilului lor de viață. Nu este adevărat. Nimeni nu crește dorindu-și să devină dependent.

Privește criza opioidelor. Opioidele sunt analgezice, multe dintre ele cu un potențial ridicat de dependență, motiv pentru care necesită rețetă. Totuși, dacă o persoană sănătoasă suferă un accident de mașină și primește analgezice, poate dezvolta dependență. Mai rău, dacă rețeta expiră sau asigurarea nu mai acoperă medicamentul și începe sevrajul, persoana va căuta o alternativă.

Persoanele care folosesc heroină aproape niciodată nu încep direct cu aceasta.

3. Persoanele cu dependență provin din medii cu venituri mici

De obicei, persoanele cu dependență ajung să aibă venituri mici deoarece nu își pot păstra locul de muncă, nu mai pot plăti chiria și continuă să își finanțeze dependența.

Pentru a demonta acest mit, este suficient să răsfoiești revista People sau să citești biografia unei celebrități. Nivelul veniturilor nu contează: oricine poate suferi de dependență, iar multe persoane mor din cauza ei.

4. Reabilitarea te va face abstinent

Reabilitarea este un bun punct de plecare, dar nu te poți aștepta să rezolvi o boală care durează toată viața printr-un program de 30 de zile.

Dependența este o boală cronică recidivantă, nu un virus trecător. Pentru persoanele cu dependență, este o luptă permanentă în viitorul previzibil. Centrele și clinicile de reabilitare te pot ajuta să pornești pe drumul abstinenței, însă recuperarea necesită un sistem de sprijin mult mai amplu. Este nevoie de terapie, comunitate, întâlniri și disciplină zilnică.

5. Trebuie să ajungi la fundul prăpastiei

Multe persoane cu dependență ajung într-adevăr la fundul prăpastiei, dar asta nu înseamnă că trebuie să ajungă acolo pentru a-și da seama că au o problemă și că au nevoie de tratament.

Momentul în care ajunge la fundul prăpastiei schimbă adesea viața unei persoane dependente pur și simplu deoarece aceasta nu își mai permite drogul, iar câteva zile fără el îi pot oferi suficientă claritate pentru a recunoaște problema. Pentru unele persoane, o listă zilnică de obiective poate încuraja planificarea „pe termen lung”, în locul recompensei imediate oferite de drog. Acest lucru este util deoarece dependența este adesea chiar obstacolul care le împiedică să își atingă obiectivele.

Pentru unele persoane, dorința de a petrece timp cu propriii copii este motivația necesară pentru a deveni abstinente. Pentru altele, momentul decisiv este să vadă cum drogurile le răpesc viața prietenilor.

În plus, dacă ești prietenul unei persoane despre care știi că suferă, nu ignora situația până când ajunge la fundul prăpastiei. Reamintirile constante pot ajuta.

6. Dependența poate fi vindecată

Nu. În primul rând, genetica are un rol, însă dependența nu poate fi vindecată. Credința că poate fi vindecată îi determină pe mulți oameni să înlocuiască un viciu cu altul. Dacă ai dependență de alcool, nu vei putea lua o singură înghițitură de vin și apoi să te oprești.

Totuși, dependența devine mai ușor de gestionat. Aceasta produce un dezechilibru chimic în creier, în care „recompensa imediată” prevalează asupra oricărui plan pe termen lung. Iar termenul lung poate însemna pur și simplu să planifici o vizită la magazin în seara respectivă.

Daniel Kahneman a exprimat cel mai bine această idee în cartea sa Thinking, Fast and Slow. Partea „rapidă” a creierului este cea impulsivă, orientată spre recompensa imediată, care te poate ajuta să eviți o mașină venind spre tine. Partea lentă este cea care ține cont de buget ori de câte ori faci o achiziție sau iei o decizie care îți va influența restul zilei. Deoarece dependența lasă partea „rapidă” să domine, creierul tău are nevoie de echilibru. La început este dificil, dar devine mai ușor pe măsură ce restabilești acest echilibru.

Acestea fiind spuse, următorul mit trebuie discutat…

7. Vei fi mereu o persoană dependentă

Deși este adevărat că dependența nu poate fi vindecată, nu vei fi întotdeauna definit de ea. Multe persoane diagnosticate cu o boală terminală ajung să își definească viața prin suferința lor. Boala devine parte din identitatea lor, iar această identitate poate fi atât de puternică încât, dacă printr-un miracol se vindecă, pot cădea în depresie: identitatea pe care și-au construit-o nu mai există și nu mai știu ce să facă sau cum să se definească.

În mod similar, deși dependența este o boală cronică recidivantă pe care nu o poți ignora, nu trebuie să te identifici drept „drogat”, „dependent” sau „alcoolic”. Mulți oameni folosesc această situație ca pe o oportunitate de a se defini prin propria persoană, nu prin eticheta de „dependent”. Spre meritul organizației Alcoholics Anonymous, aceasta procedează astfel, conștient sau nu, prin formula de început: „Mă numesc (numele) și sunt alcoolic.” Ești în primul rând tu însuți și abia apoi boala ta.

8. Vei recidiva

Majoritatea oamenilor recidivează, iar tulburarea de consum de alcool este chiar definită drept o boală cronică recidivantă. Totuși, asta nu înseamnă că vei recidiva sau că recidiva este obligatorie pentru a deveni abstinent.

Discută în orice comunitate de persoane abstinente sau citește orice poveste despre abstinență și vei întâlni numeroase moduri de gândire în momentul unei recidive. Unii oameni cred în mod greșit că, după X zile de abstinență, pot consuma doar puțin. Desigur, creierul nostru nu funcționează astfel. Dacă o persoană poate dezvolta dependență de metamfetamină după o singură utilizare, este foarte posibil ca o persoană aflată în recuperare să revină rapid la starea anterioară.

Alte persoane trec prin perioade foarte grele. Chiar dacă viața lor merge bine, o voce critică le spune că nu valorează nimic, că nu vor realiza nimic și că au nevoie de o doză pentru a supraviețui. Pentru unele persoane, situația poate deveni foarte întunecată, iar gândurile pot deveni suicidare, cu atât mai mult fiind necesar un sistem de sprijin amplu și pe mai multe niveluri. Nu doar un apel către un sponsor, ci și întâlniri ale comunității, terapie individuală, timp liber pentru reabilitare, conversații cu prietenii, o aplicație pentru abstinență și altele.

Recidiva nu este inevitabilă. Acestea fiind spuse…

9. Recidiva înseamnă eșec

Recidiva nu este neobișnuită și nu trebuie considerată un eșec. Simplul fapt de a recunoaște că există o problemă este un pas important. Câte persoane cu dependență au ajuns să trăiască pe stradă și să ofere favoruri pentru a-și finanța consumul, fără să își dea seama cât de gravă devenise dependența lor?

Chiar dacă recidivezi, nu o iei de la zero. Ai recunoscut că există o problemă și, indiferent dacă ai fost abstinent timp de 20 de ani, 1 an sau 1 săptămână, ai învățat ceva. Recunoști factorul declanșator al recidivei, iar pe viitor știi cum să îl depășești.

10. Nu îți poți ascunde dependența

Unele persoane se tem să recunoască faptul că au o dependență. Unele persoane cu dependență de alcool simt că toți ochii sunt ațintiți asupra lor când prietenii vor să meargă la bar sau când chelnerul întreabă ce dorește fiecare să bea. Dacă te neliniștește ideea de a le spune celor din jur că ești în recuperare, există modalități de a păstra acest lucru pentru tine.

Unii oameni folosesc explicații precum „Eu conduc în seara asta” sau „Țin o cură de detoxifiere”. Alții găsesc modalități și mai creative de a evita explicațiile obișnuite. Dacă un chelner te întreabă ce dorești să bei, poți întreba ce sortimente de whisky au, iar după ce le enumeră, poți strâmba din nas și spune: „Nu mai contează, rămân la un ceai.”

11. Toată lumea te va judeca

Spre deosebire de situația anterioară, unii oameni aleg să sărbătorească și să vorbească deschis despre stilul lor de viață fără droguri. Pentru mulți, aceasta este o modalitate excelentă de a-și asuma mai multă responsabilitate. Dacă atingi etape importante și le distribui pe rețelele sociale, ai simți și că dezamăgești numeroasele persoane care îți urmăresc povestea.

Totuși, majorității persoanelor aflate în recuperare nu le pasă cum sunt privite. Oamenii fără dependență nu înțeleg cât de greu este să renunți la un viciu, deoarece pentru ei nu necesită niciun efort. Unii spun: „Nu mă recompensez cu un jeton pentru fiecare zi în care nu consum heroină. Pur și simplu nu consum heroină”, însă pentru ei nu este o problemă și nu necesită efort. O persoană cu dependență trebuie să depună un efort conștient în fiecare zi pentru a se abține. Mai ales la început, este un exercițiu psihic pe durata tuturor orelor de veghe, iar dacă sevrajul provoacă insomnie, poate însemna literalmente 24 de ore.

În prezent, majoritatea oamenilor nu judecă persoanele cu dependență, ci le apreciază. Simplul fapt că recunoști existența unei probleme dovedește caracter și putere. În plus, dacă cineva te-ar fi judecat pentru ceva, probabil că nu ar fi fost mai rău decât atunci când erai sub influență — doar că nu erai conștient de acest lucru.

12. Poți fi o persoană dependentă funcțională

Dacă ești dependent de o substanță, gândirea rațională este afectată. Totul devine un mijloc de a ajunge la următoarea doză. Gândirea „rațională” nu mai intră în calcul. Totuși, unele persoane cu dependență — în special cele cu dependență de alcool — ajung într-o situație ambiguă: recunosc că folosesc o substanță mai mult decât este sănătos, dar cred că celelalte realizări justifică continuarea consumului.

De exemplu, o persoană cu dependență poate trăi de la un salariu la altul, dar încă își păstrează locul de muncă. Prin urmare, se declară „alcoolic funcțional”. Acesta este un mit. Nu există o persoană dependentă cu adevărat funcțională. Dependența te pune într-un dezavantaj enorm și înseamnă că te afli permanent în pragul unei decompensări. Unii oameni pot îndeplini aceeași sarcină zi de zi, dar dacă se schimbă un singur element al rutinei — de exemplu, sunt mutați la altă casă de marcat — își pierd controlul. Mai rău, falsa încredere că sunt persoane dependente funcționale duce de obicei la o plecare conflictuală de la locul de muncă, în loc să fie interpretată drept un semnal că trebuie să solicite ajutor.

13. Numai drogurile grele creează dependență

Drogurile, alcoolul, alimentele și obiceiurile precum jocurile de noroc sau pornografia pot crea dependență. Cele mai multe alimentează nevoia noastră de recompensă imediată, asemenea unui sistem de recompense orientat spre sine.

Dacă electrozii sunt atașați centrilor plăcerii din creier, șobolanii — și oamenii deopotrivă — vor continua să se stimuleze. În cartea lui David Linden The Compass of Pleasure, acesta descrie un experiment în care o femeie a încetat să se mai îngrijească și să își mai vadă familia pentru a continua să crească nivelul stimulării. Chiar și după ce le-a cerut prietenilor să îi ia dispozitivul de control, nu s-a putut abține.

Din nou, dependența produce un dezechilibru chimic în creier. În loc să urmărească obiectivele pe termen lung, creierul continuă să alimenteze recompensele imediate pe termen scurt. Acest mod de funcționare devine tot mai obișnuit, iar gândirea pe termen lung este din ce în ce mai dificilă, în timp ce satisfacerea nevoilor imediate devine automată. Deși genetica are un rol în multe cazuri de dependență, aproape oricine poate ajunge să dezvolte una.

14. Nu poți deveni dependent de medicamente eliberate pe bază de rețetă

Acest mit a contribuit la criza actuală a opioidelor. Unele medicamente eliberate pe bază de rețetă se numără printre substanțele cu cel mai ridicat potențial de dependență. Situația a devenit atât de gravă încât multe stimulante ale sistemului nervos central (SNC) nu sunt prescrise decât după epuizarea tuturor celorlalte opțiuni.

Acest mit a pornit de la producătorii de medicamente și, deși este ușor să îi învinovățim, răspunderea aparține mai multor părți, inclusiv medicilor și companiilor de asigurări, deoarece multe asigurări acoperă medicamente mai ieftine, dar cu un potențial mai ridicat de dependență, în locul alternativelor cu un potențial mai scăzut.

15. Reabilitarea va costa o avere

Adesea, costul inițial al unui centru de reabilitare poate părea ridicat… însă rareori depășește costul unei dependențe. Instrumente precum aplicația I Am Sober funcționează și drept calculatoare ale abstinenței, permițându-ți să aduni suma cheltuită în medie în fiecare zi pe dependență. Astfel, poți vedea nu doar de cât timp ești abstinent, ci și câți bani ai economisit — rezultate adesea întâmpinate cu exclamații de uimire.

În funcție de centrul de reabilitare, un program de 30 de zile poate costa între 2.000 și 25.000 USD. Privită ca sumă forfetară, cifra poate părea descurajantă. Însă multe dependențe pot costa peste 100.000 USD pe an.

În cazul unei persoane cu dependență de alcool, să luăm exemplul unei ieșiri la bar: 35 USD pentru băuturi, 30 USD pentru cursa Uber până acasă, 7 USD pentru o achiziție impulsivă de la un magazin, 10 USD pentru mâncare de tip fast-food, deoarece nu gătești, 20 USD din salariul pierdut pentru că ai dormit prea mult din cauza mahmurelii și 55 USD pentru o amendă de parcare, deoarece ai fost nevoit să iei un Uber de la bar în seara precedentă. Acesta este un scenariu ipotetic pentru o perioadă de 24 de ore, însă costul total rezultat din consumul de alcool a fost de 157 USD. Suma poate crește rapid și nici măcar nu include costurile bunurilor pierdute sau deteriorate, cheltuielile medicale pentru prezentări la camera de gardă ori amenzile pentru conducere sub influență (DUI).

Reabilitarea nu este ieftină, dar costă mai puțin decât dependența și reprezintă un pas important pe drumul recuperării.