Este dependența o boală?

Este dependența o boală sau o alegere? Răspunsul la această întrebare le-a dat bătăi de cap multor persoane care se confruntă cu dependența, medici și susținători, mai ales având în vedere cantitatea uriașă de informații greșite disponibile—la tine mă uit, internetule. Răspunsul scurt este „depinde pe cine întrebi”, dar iată o scurtă prezentare a asociațiilor care consideră dependența o boală:

American Medical Association (AMA) a recunoscut „alcoolismul” drept boală în 1956 și „dependența” drept boală în 1987 National Council of State Boards of Nursing. National Institute on Drug Abuse (NIDA) clasifică, de asemenea, dependența drept boală, descriind-o ca pe „o boală cronică, cu recidive, caracterizată prin căutarea și consumul compulsiv de droguri, în ciuda consecințelor nocive” (DrugAbuse.gov). În esență, aceasta reconfigurează creierul, creând un dezechilibru al sistemelor de recompensă, motivație și memorie.

Niciuna dintre aceste organizații nu trebuie discreditată, dar există foarte multe consilii, comitete și organizații medicale care nu sunt de acord. Pentru claritate, dezacordul nu înseamnă că ele nu consideră dependența și consumul de droguri o problemă, ci doar că termenul „boală” nu este potrivit. Drept urmare, este folosit uneori cuvântul „alegere”.

Este dependența o alegere?

Din acest punct de vedere, este adevărat că primul consum al oricărui drog este, de obicei, o alegere. Este adevărat că, înainte ca o persoană să dezvolte dependență, trebuie să fi consumat drogul în mod voluntar. Acest lucru este valabil înaintea dependenței și este valabil și în recuperare; prima doză sau prima băutură este o alegere—iar tot ce urmează devine în mare parte neclar. Ținând cont de acest lucru, recuperarea în sine este o alegere: alegerea de a deveni abstinent. Chiar și această alegere este însă, de obicei, ultima și este adesea făcută în locul nostru (de exemplu, printr-o hotărâre judecătorească), dar rămâne o alegere.

Acestea fiind spuse, unele persoane invocă relatările despre oameni cu dependențe care ajung la închisoare și reușesc să depășească dependența. Desigur, accesul lor la substanță este întrerupt, dar acest lucru se întâmplă. Au existat și câteva studii interesante pe șobolani care arată că șobolanii deprimați sunt mai susceptibili la droguri, în timp ce șobolanii sociabili și fericiți nu sunt, ceea ce ar părea să sugereze că problema ține mai puțin de neputință și mai mult de mediu.

Unele persoane consideră că termenul „boală” simplifică excesiv dependența, fără să fie necesar. Creează o alegere binară; spunând că este un lucru și nu altul, oferă un fals sentiment de siguranță că ar fi ceva cunoscut sau înțeles. În realitate, atunci când te confrunți cu dependența, „nu știi”, iar aceasta este partea înfricoșătoare. Să luăm alcoolul ca exemplu. O persoană care se confruntă cu dependența de alcool își pierde capacitatea de a gândi rațional și totuși „raționalizează” de ce nu are o problemă. Când îți pierzi gândirea rațională, nu îți dai seama că ești irațional, la fel cum o persoană care și-a pierdut contactul cu realitatea poate să nu își recunoască propria stare.

Este dependența o boală sau o alegere?

Iată ce nu este contestat. Substanțele, precum alcoolul, metamfetamina și alți stimulanți, au efecte diferite asupra oamenilor. Factorii genetici influențează probabilitatea ca o persoană să dezvolte o adicție față de ceva—orice—iar substanțele pot crea dependență fiziologică. Organismul și creierul—deoarece multe droguri de stradă afectează direct sistemul nervos central—pot dezvolta o dependență fiziologică față de substanță. Toate drogurile alimentează partea de „recompensă” a creierului, iar satisfacția imediată oferită de drog ajunge să fie căutată și poate înlocui nevoia de planificare și obiective pe termen lung. De aceea, o persoană poate înceta să mai meargă la serviciu sau poate răni oamenii pe care îi iubește. Din nou, acest lucru este confirmat și înțeles în creierele persoanelor care se confruntă cu adicția.

Dar cum ar trebui numită? Pentru că, atunci când apare inevitabil întrebarea dacă dependența este o boală sau o alegere, răspunsul sună ca un „ambele” nehotărât. Aici intervine Marc Lewis, Ph.D. Lewis a declarat pentru The New York Times: „A existat o dezbatere intensă despre dacă dependența este o boală sau o alegere, dar eu consider că aceasta este o falsă dihotomie.”

Marc Lewis despre dependență

Termenul „boală” tinde să excludă neuroplasticitatea sau capacitatea naturală a creierului de a se adapta și de a se schimba. „Boala” este recunoscută drept o stare finală, o problemă care nu poate fi inversată, schimbată sau corectată. De exemplu, boala Alzheimer.

Neurologul Marc Lewis consideră că dependența este o „tulburare sau chiar ceva patologic”. Ai putea întreba ce diferență există între o boală și o tulburare. Dar dr. Lewis are un răspuns și pentru aceasta: „Dacă ai o boală, ești pacient. Dacă ești pacient, primești instrucțiuni de la medic și faci ceea ce ți se spune... Dacă intri într-un program de reabilitare, te pui în mâinile altcuiva, însă cea mai bună modalitate de a combate dependența este să îți stabilești propriile obiective” (TheGuardian, 2015).

Unele persoane sunt de acord cu această idee chiar dacă o consideră o boală. Susținători convinși din centrele de reabilitare cred în tratamentul de după reabilitare sub forma obiectivelor, schimbărilor de rutină și a unui sistem de sprijin, deoarece perioadele petrecute în programul de reabilitare nu sunt suficiente pentru a combate o boală care durează toată viața.

Verdictul

Persoanele care se confruntă cu dependența au o chimie cerebrală foarte diferită de a celor care nu se confruntă cu ea, dar „boală” ar putea fi termenul greșit. Aceasta nu înseamnă că termenul corect este „alegere”, ci poate fi ceva distinct. Chiar și astăzi, diagnosticul medical pentru dependența de alcool este „tulburare de consum de alcool” (AUD), însă această denumire a fost schimbată în ultimii 5 ani; înainte, putea fi considerată un comportament sau clasificată drept consum abuziv de substanțe.

Aspectul asupra căruia toată lumea este de acord este că dependența reprezintă o problemă care trebuie abordată, iar dacă acest lucru presupune schimbarea modului în care discutăm și gândim despre problemă, atunci trebuie să luăm inițiativa.