Dependența de droguri și satisfacția imediată

Multe persoane se întreabă de ce cei care se confruntă cu dependența nu pot pur și simplu „să se oprească”. Când o persoană cu dependență de alcool se trezește cu o mahmureală debilitantă sau când dependența de droguri trimite pe cineva la spital, mulți prieteni și membri ai familiei consideră situația o ocazie de a organiza o intervenție... iar apoi se supără când persoana revine la consumul abuziv de substanțe.

Persoanele cu dependență știu unde duce obiceiul și totuși nu pot spune „ajunge” și nici nu se pot îndepărta de o situație tentantă despre care știu că se va termina rău. Motivul nu este însă lipsa de respect față de cei apropiați, sau este rareori aceasta, ci un dezechilibru mental.

Creierul cu procesare duală

Există două componente ale creierului nostru care, la majoritatea oamenilor, funcționează armonios pentru bunăstarea noastră generală: componenta conștientă și cea inconștientă; cea deliberată și cea automată; cea autocontrolată și cea impulsivă. Pentru a funcționa, ai nevoie de ambele. De exemplu, să conduci până la magazin în loc să te oprești la un restaurant fast-food este o acțiune autocontrolată și mai rentabilă, însă natura impulsivă a creierului te ajută să eviți un accident când cineva virează brusc pe banda ta. Acest exemplu evidențiază și un alt aspect: componenta impulsivă a creierului funcționează cu relativ puțin efort, în timp ce componenta controlată necesită analiză și timp.

Aceste două componente ale creierului ar trebui să funcționeze împreună pentru a te ajuta să evaluezi obiectivele pe termen scurt și lung, dar, în cazul unei persoane cu dependență, una dintre ele se află la volan și o copleșește pe cealaltă. De aceea, mahmurelile cumplite și internările în spital nu sunt întotdeauna suficiente pentru ca persoana să „renunțe” pur și simplu. Când drogul oferă un câștig atât de imediat, efectele pe termen lung nu sunt procesate. Dacă te gândești, tot acesta este motivul pentru care o persoană care nu se confruntă cu dependența poate bea una sau două beri și se poate opri, în timp ce o persoană cu dependență nu poate. O persoană fără dependență își dă seama câte beri poate bea înainte de a trebui să ia în considerare efectele secundare, să bea un pahar cu apă sau să se oprească. Acesta este însă un proces de gândire pe termen lung. O persoană cu dependență nu se gândește dacă a băut suficient sau ce efect va avea consumul asupra ei a doua zi. Se gândește la paharul din mână, iar întrebarea dacă trebuie umplut din nou este cel mai îndepărtat moment din viitor pe care îl poate vedea.

În plus, impulsivitatea devine compulsivă când diverși factori declanșatori încep să o activeze. Evident, unei persoane cu dependență i-ar fi greu să bea în exces dacă nu ar exista alcool în jur, de exemplu la grădina zoologică sau la Disneyland, însă ceea ce o face să își caute drogul este apariția unei compulsii. Diverși factori declanșatori, precum subiectul unei conversații, un eveniment sau o emisiune TV, îi amintesc persoanei de drog și o determină să îl caute. Persoanele cu dependență cunosc prea bine acest fenomen în timpul recuperării, iar faptul că nu consumă drogul nu înseamnă că acesta nu mai deține controlul.

Pentru a te recupera și a rămâne abstinent, trebuie să restabilești în mod conștient echilibrul dintre cele două sisteme ale creierului sau, cum le numește Daniel Kahneman, procesele duale. Trebuie să reduci impulsivitatea și să dezvolți autocontrolul.

Daniel Kahneman te poate ajuta să rămâi abstinent

Daniel Kahneman a câștigat Premiul Nobel pentru științe economice în 2002 și a scris pe larg despre cele două componente ale creierului nostru, alături de colaboratorul său Amos Tversky. Ca reper pentru influența cercetării celor doi, editorialistul New York Times David Brooks i-a numit „Lewis și Clark ai minții” (New York Times, 2011).

În cadrul cercetărilor sale, Kahneman a realizat numeroase studii pentru a măsura fericirea oamenilor și astfel a observat o diferență clară între bunăstarea „trăită” și cea „rememorată”. În cele din urmă, a denumit acest fenomen regula vârf-sfârșit. Ideea este că oamenii își amintesc o experiență în funcție de momentul de vârf, adică partea cea mai intensă, și de final, nu ca pe suma sau media tuturor momentelor.

A măsurat acest lucru supunând două grupuri unor colonoscopii dureroase — da, chiar așa. Ambele grupuri au suportat același nivel de durere, însă al doilea a fost supus unui disconfort suplimentar la sfârșitul examinării. Nu era „durere”, ci disconfort: endoscopul a fost lăsat în poziție încă 3 minute. În mod surprinzător, Kahneman a constatat că persoanele din al doilea grup își aminteau experiența mai favorabil decât cele din primul grup. A concluzionat că motivul era faptul că experiența grupului A se încheia în punctul maxim al durerii, în timp ce „durerea” grupului B era compensată de un final neplăcut, dar nedureros.

Acest lucru ar putea explica de ce unele persoane cu dependență revin la drogul preferat, iar altele își încep călătoria de recuperare după o experiență deosebit de neplăcută. Cei care se trezesc în spital pot să nu asocieze cele două situații și, prin urmare, își amintesc evenimentul prin momentul său de vârf și prin felul în care s-a încheiat pentru ei. Dacă vârful a fost plăcut, iar finalul a fost plăcut înainte de pierderea memoriei, atunci este firesc ca o persoană cu dependență să revină la drog în pofida internării. Creierul a înregistrat evenimentul și și-l amintește favorabil. În schimb, persoanele care și-au păstrat suficientă luciditate în timpul celui mai recent episod de consum excesiv de droguri sau alcool pentru a resimți consecințele pot vedea problema deoarece își amintesc experiența în cel mai rău punct al ei, la final.

Regula vârf-sfârșit explică și de ce unii oameni cred, iar alții consideră necesar, că o persoană cu dependență trebuie să ajungă „la fundul prăpastiei” înainte de a primi ajutor. Dacă ultima experiență rememorată este suficient de rea, acești oameni pot crede că va fi de ajuns pentru a o îndrepta către un drum nou.

Cum să rămâi fără droguri și abstinent

Dacă te gândești la ultima dată când ai consumat droguri și îți amintești cât de îngrozitor te-ai simțit, acest lucru este util. Te va ajuta să păstrezi acea senzație în minte și va crește probabilitatea de a te abține. Dacă însă te gândești cu plăcere la ultima dată când ai consumat droguri, amintește-ți că nu reconstruiești întreaga poveste. Acum că știi cum funcționează memoria, încearcă să vezi imaginea de ansamblu și să te gândești pe termen lung pentru a ține la distanță impulsul de a bea.

Fără îndoială, acesta este un motiv important pentru care persoanele dezvoltă dependență devreme și nu reușesc să scape. Multe droguri te fac să trăiești momentul de vârf... și să îți pierzi memoria înainte ca lucrurile să se înrăutățească. Drept urmare, regula vârf-sfârșit îți influențează impulsurile. Cel mai bun lucru pe care îl poți face de acum înainte este să păstrezi aceste cunoștințe. Amintește-ți ce face creierul tău și care proces funcționează și încearcă să folosești această conștientizare pentru a te opri din a lua decizii pe care le vei regreta.