Am avut o recidivă. Ce fac acum?

Am fost abstinent până când am revenit la consum

Indiferent dacă te abțineai de la alcool, droguri, pornografie sau orice altceva, ideea principală este că ai fost abstinent. Ai recunoscut problema și dificultățile pe care le-a provocat în viața ta. Așa că ți-ai luat angajamentul să te faci bine, să devii abstinent și să îți menții abstinența. Ai luptat pentru abstinența ta. Dar ai băut din nou, ai consumat din nou sau le-ai făcut pe amândouă. Pe scurt, ai avut o recidivă.

Și este îngrozitor. Te simți vinovat, rușinat și stânjenit. Poate ai trimis mesaje când erai sub influența unei substanțe sau ți-ai împărtășit parcursul de abstinență și îți dai brusc seama că trebuie resetat. Este umilitor și dureros. Capul îți zvâcnește, fața îți este udă de transpirație, întregul corp îți este lipicios, iar stomacul îți amintește mereu că există doar două căi prin care această otravă poate ieși din organism și le va folosi pe amândouă.

Dar ești aici, acum, în viață și citești aceste rânduri, ceea ce te pune într-o poziție bună pentru a-ți menține abstinența. Să analizăm faptele.

Date despre recidivă

1. 90% dintre persoanele cu dependențe au o recidivă în primul an

Statistica propriu-zisă provine dintr-un studiu realizat în 1989—deci este puțin învechită—de National Institute on Alcohol Abuse and Alcoholism. Acestea fiind spuse, indiferent dacă discuți cu un terapeut, participi la grupuri AA sau NA ori conversezi online, cu greu vei găsi o persoană aflată în recuperare care să nu fi avut o recidivă la un moment dat.

Nu ești singur. Dacă una dintre temerile tale este să dai ochii cu colegii din comunitatea de recuperare, tratează această situație ca pe o oportunitate de a forma o legătură mai profundă. Una este să ai o recidivă și alta să iei decizia de a deveni din nou abstinent. Recidiva este frecventă, ceea ce nu înseamnă că ar trebui să o tratezi cu superficialitate, dar trebuie să recunoști că li se întâmplă tuturor, nu doar ție, așa că nu renunța.

2. Să fii „normal” este neobișnuit pentru persoanele cu dependențe

Dependențele noastre sunt cârje. De aceea poți avea o recidivă chiar și când totul mergea bine. Poți avea totul: un loc de muncă excelent, un corp sănătos și o familie iubitoare. Problema este că aceste lucruri nu sunt normale pentru tine. Chiar dacă te fac să te simți bine, pot să îți provoace totuși disconfort doar pentru că sunt diferite. Consumul de alcool sau droguri este o „pătură de siguranță” distorsionată. Te aduce într-o stare mintală care îți este familiară. Nu înseamnă că ești incapabil să te controlezi, ci că ai căutat ceva familiar într-o normalitate care ți se părea neobișnuită.

3. Problema nu s-a schimbat

Această parte este esențială și, dacă te ajută, privește „recidiva” ca pe un simptom al problemei, nu drept cauza ei. Ai luat decizia de a deveni abstinent din cauza problemelor din viața ta rezultate din consumul de droguri și/sau alcool. Recidiva nu rezolvă problema și nici nu schimbă motivele pentru care ai ales abstinența. Dimpotrivă, recidiva ar trebui să îți întărească hotărârea. Nu te descuraja și nu te învinovăți; recunoaște greșeala și evoluează.

Am avut o recidivă. Ce urmează?

Acum că am analizat câteva fapte, iată o prezentare a lucrurilor pe care le poți face în continuare. Evident, principalul obiectiv este să devii abstinent, să îți menții abstinența și să reduci riscul unei recidive. Te afli într-o situație aparte, deoarece ai supraviețuit unei recidive—multe alte persoane nu au fost la fel de norocoase. Primul lucru pe care trebuie să îl faci este să evaluezi gravitatea recidivei.

Din nou, scopul nu este să minimalizăm recidiva—orice recidivă ar trebui să determine o evaluare interioară—dar există o diferență semnificativă între un moment de slăbiciune într-un weekend și un episod de consum excesiv care a durat toată săptămâna trecută. Dacă este vorba despre a doua situație, un program de reabilitare ar putea fi cea mai bună opțiune. Reia abstinența și pune bazele unui stil de viață sănătos. Dacă este vorba despre prima situație, reabilitarea nu este o opțiune nepotrivită, dar s-ar putea să nu fie necesară. După ce ai evaluat calea pe care trebuie să o urmezi, parcurge acești pași.

1. Iartă-te

Nu te mai învinovăți. Nu te vei putea ridica dacă continui să te dobori singur. Recidiva este o greșeală, dar greșelile sunt omenești. O greșeală este o experiență din care poți învăța, atât timp cât încerci din nou. Singurul moment în care o greșeală devine un eșec este atunci când renunți. Să parcurgem procesul împreună.

Dacă te rușinezi, nu vei face decât să alimentezi gândirea autodistructivă, precum ideea că „nu meriți nimic bun”. Acest tip de gândire sporește stresul și anxietatea și te poate determina să te izolezi de ceilalți, ceea ce poate duce la depresie. Practicarea autocompasiunii face parte din menținerea abstinenței.

2. Urmărește factorii declanșatori

La un moment dat, exista convingerea că ideograma chinezească pentru „tentație” combina ideogramele pentru „pericol” și „oportunitate”. Aceasta este o concepție occidentală greșită foarte răspândită, dar nu este mai puțin potrivită în cazul celor dintre noi care ne confruntăm cu dependențe. Când devii abstinent, îți urmărești factorii declanșatori—persoanele pe care le cunoști, mediul în care te afli și rutina zilnică—însă este posibil să nu fi anticipat toți factorii pe care îi vei întâlni.

Tentația de a consuma înseamnă pericol plus oportunitate. De exemplu, dacă un vechi prieten te contactează brusc pentru a vă întâlni la un bar după 4 luni de abstinență, creezi o oportunitate de recidivă. Îți poți controla factorii declanșatori dacă ai prevederea de a evita situațiile necunoscute, dar periculoase. Pune-ți sănătatea pe primul loc; pune-ți abstinența pe primul loc în orice situație.

3. Fă-ți un plan

Dublează-ți eforturile de a-ți menține abstinența. Vestea bună este că, deoarece ai petrecut deja o perioadă în abstinență, ai o idee despre ceea ce funcționează pentru tine. De exemplu, dacă ai observat că nu te gândești la droguri când ești la sala de fitness, petrece mai mult timp pe banda de alergare.

Este de înțeles să ieși dintr-un program de reabilitare și să crezi că deții controlul asupra situației, dar există o analogie potrivită. Dependența este ca și cum ai lăsa robinetul deschis în baie și ai pleca de acasă. Chiuveta se revarsă, inundă baia, apa țâșnește pe hol și coboară pe scări, îmbibând pereții. Când alegi abstinența, închizi robinetul, dar casa încă suferă din cauza apei. Trebuie să desfaci scările, să scoți covorul și să înlocuiești pereții. Este nevoie de muncă.