Procesul recidivei și al recuperării

„Recidiva face parte din procesul de recuperare.” Cu toții am mai auzit această expresie, nu-i așa? Unii dintre noi am rostit-o chiar noi înșine, dar ce înseamnă? Înseamnă că ar trebui să ne așteptăm la o recidivă? Să urmărim în mod activ să avem una? Este considerată un eșec sau un progres, din moment ce „face parte din proces”? Dacă nu am o recidivă, înseamnă că omit o etapă esențială a recuperării? Nu, categoric nu.

Este această expresie doar ceva inventat de prieteni și familie pentru a atenua lovitura „vinovăției” resimțite de persoanele cu dependență? Cu alte cuvinte, este doar o expresie liniștitoare menită să împiedice persoanele cu dependență să piardă din nou controlul? Probabil că acesta este unul dintre motive, dar cu siguranță nu este singurul.

Afirmația că recidiva face parte din recuperare este oarecum improprie. Abstinența înseamnă să te abții de la alcool sau de la orice alt drog pe care îl consumi. Pentru o persoană abstinentă, recidiva înseamnă reluarea consumului acelor droguri sau al alcoolului. Aceasta înseamnă că recidiva este exact opusul abstinenței, astfel că nu prea are sens să afirmăm că una face parte din procesul celeilalte; este aproape ca și cum am spune că „renunțarea la facultatea de medicină” face parte din procesul de a deveni medic.

Atunci de ce folosim această expresie?

Pentru că, deși cele două concepte, recidiva și recuperarea, se exclud reciproc, expresia nu este greșită. Majoritatea persoanelor abstinente, inclusiv cele care și-au menținut abstinența mulți ani, au avut la un moment dat o recidivă. Totuși, recidiva le-a servit persoanelor cu dependență drept avertisment, în loc să devină o pantă alunecoasă către dependență. Multe persoane care au o recidivă revin mai puternice. Desigur, își resetează data de început a abstinenței, dar chimismul creierului lor a ajuns la un echilibru și nu mai privesc perioada consumului de droguri ca pe o experiență pozitivă.

Înseamnă însă că trebuie să ai o recidivă pentru a te recupera? Nu, iar dacă ai o recidivă, nu te învinovăți și nu te rușina; înțelege ce s-a întâmplat și mergi mai departe.

Renunță la alcool și începe altceva

Orice persoană cu dependență și-ar dori ca afecțiunea sa să poată fi vindecată, însă acest lucru nu este posibil. A deveni abstinent nu este ceva care se „încheie”; este un efort care continuă pe tot parcursul vieții. La acest lucru se referă afirmația că „recidiva face parte din procesul de recuperare”. De-a lungul vieții, vei trece prin perioade dificile, te vei simți singur sau vei privi „vremurile bune de altădată” prin ochelari roz. Acești factori pot duce la o recidivă.

Dacă ai putea pur și simplu să te abții complet și să îți menții abstinența, viața ta ar fi mult mai ușoară, însă aproape niciodată lucrurile nu se desfășoară astfel. Acestea fiind spuse, există o diferență între o recidivă care îți distruge progresul și scapă de sub control și una provocată de un moment de vulnerabilitate, care te readuce pe calea abstinenței.

Dacă recidiva duce la revenirea completă la o rutină de consum de droguri și alcool, mulți medici și colegi din recuperare consideră că persoana respectivă nu era încă pregătită să devină abstinentă. Însă, în cazul celor care au o recidivă și, în loc să revină la vechile obiceiuri, se întorc la abstinență cu o motivație nouă, progresul realizat nu a fost pierdut din cauza recidivei, ci consolidat.

Este foarte obișnuit ca oamenii să își amintească „vremurile bune de altădată”, cu accent pe „bune”. Cu toții am avut un fel de mâncare sau un desert pe care ne amintim că îl adoram în copilărie, dar pe care, gustându-l ca adulți, îl găsim mult mai puțin bun decât ni-l aminteam. Într-o anumită măsură, o recidivă seamănă cu această experiență: creierul ne spune de ce avem nevoie, iar noi cedăm impulsului. Totuși, dacă ai hotărâre și te angajezi să îți menții abstinența de această dată, recidiva poate deveni catalizatorul care te ajută să îți reînnoiești dedicarea cu și mai multă energie.

Folosește un contor pentru a calcula durata abstinenței

Numeroase studii au asociat durata abstinenței cu recuperarea, sănătatea și recidiva. Acestea au constatat că persoanele care își mențin abstinența mai mult timp tind să aibă mai puține recidive. De exemplu, persoanele cu mai puțin de un an de abstinență sunt mai predispuse la recidivă. De fapt, doi din trei adulți vor avea o recidivă dacă au mai puțin de un an de abstinență.

În același timp, rata de recuperare a persoanelor care depășesc un an de abstinență crește la peste 50%. (NIH, 2007). Aceasta este o diferență semnificativă, mai ales dacă luăm în calcul faptul că 90% dintre persoanele aflate în recuperare au avut „cel puțin o abatere ușoară până la moderată” (Psychology Today, 2012).

Cu alte cuvinte, în ciuda faptului că sunt opuse, „recidiva” pare să fie legată în mod intrinsec de „recuperarea” multor persoane, dar nu a tuturor. Deși ar trebui să pornești întotdeauna cu intenția de a-ți menține abstinența pe termen nelimitat, recidivele se întâmplă, iar acest lucru nu înseamnă că ar trebui să renunți. Învățăm adesea mai multe din greșeli și nereușite decât din succese. Nu urmărim să eșuăm, dar nici nu ne lăsăm copleșiți de o nereușită; vedem ce putem învăța din ea, evoluăm și ne îmbunătățim.

Folosirea unei aplicații cu contor al abstinenței, precum I Am Sober, te poate ajuta să continui să nu consumi alcool sau să începi să recunoști existența unei probleme. Un contor al abstinenței nu se limitează la numărarea lunilor, săptămânilor, zilelor și orelor; este un calendar complet care îți poate arăta cât timp a trecut între recidive. De exemplu, dacă observi că intervalul dintre recidive devine tot mai scurt, poate fi necesar să îți regândești strategia și/sau grupul de sprijin pentru a deveni abstinent. Dacă observi însă o altă tendință, de exemplu că ai rezistat 7 zile, apoi 24, apoi 90, îți poți vedea progresul și poți începe să înțelegi cum s-a îmbunătățit recuperarea ta în ciuda recidivelor.

Nu uita că drogurile și alcoolul îți afectează creierul. Nu doar judecata și comportamentul, ci și echilibrul chimic. Alegând abstinența, alegi să îți reconfigurezi creierul. Iar schimbarea unui obicei este la fel de dificilă ca formarea unuia nou. Gândește-te doar câte rezoluții de Anul Nou sunt încălcate în cursul lunii ianuarie. Nu este ușor să îți reconfigurezi creierul, dar aceste studii arată că, în timp, procesul devine mai ușor.