Primul an de recuperare după dependență

60% dintre persoanele aflate în recuperare au o recidivă în primul an. Acest lucru este de înțeles. Pentru persoanele cu dependență, chiar și pentru cele care beneficiază de un sistem solid de sprijin și de tratament medical, nu este vorba doar despre eliminarea unui „obicei” din viață, ci a unui întreg stil de viață. Este ca și cum ai smulge din rădăcini o persoană care a trăit mereu într-un climat cald și ai muta-o la Polul Nord. Pentru persoanele cu dependență, substanța consumată devine motivația de a face orice. Astfel, prietenii, familia, locul de muncă, hobby-urile — totul devine un mijloc pentru atingerea unui scop: alimentarea dependenței. Este important să înțelegem acest lucru, deoarece, în cele din urmă, le va ajuta pe persoanele aflate în recuperare să treacă de primul an și, sperăm, să continue tot restul vieții.

Dopamina, sistemul de recompensă și consumul abuziv de substanțe

Pe termen scurt, drogurile afectează de obicei sistemul nervos central, atenuând durerea, modificând echilibrul și/sau funcția motorie și crescând nivelul dopaminei, printre altele. Dopamina contribuie însă la numeroase funcții, iar una dintre cele mai importante este motivația. Dopamina stabilește pragul necesar pentru realizarea unei acțiuni; cu alte cuvinte, motivația. Ea îți oferă suficient impuls pentru a dori să desfășori o activitate sau să obții același efect. Acest proces are și un efect de învățare, deoarece îi arată creierului ce acțiune determină eliberarea dopaminei. Astfel apare apetitul pentru dopamină și pentru orice a provocat eliberarea ei.

Privit dintr-o perspectivă pozitivă, elementul de „învățare” al dopaminei îi ajută pe oameni să-și formeze obiceiuri sănătoase, precum ciclismul, alergarea sau exercițiile fizice. Pe de altă parte, poate apărea dependența de o substanță, cu urmări dureroase.

Acest element de învățare al dopaminei afectează sistemul de recompensă al creierului. Creierul știe acum ce acțiune provoacă eliberarea unei cantități mai mari de dopamină și o va căuta. Pe măsură ce sistemul de recompensă devine tot mai dezechilibrat prin consumul continuu al substanței, persoanele cu dependență nu-și mai percep drogul preferat ca pe ceva „plăcut”, ci ca pe o „necesitate”; nu mai este o dorință, ci o poftă; nu mai este un obicei, ci o dependență.

Multe droguri fie încetinesc recaptarea dopaminei, fie eliberează o cantitate atât de mare în organism încât nu rămâi fără ea pentru prea mult timp. Acest lucru poate deregla atât de mult sistemul de recompensă al unei persoane cu dependență, încât aceasta poate ajunge să creadă că drogul îi este la fel de necesar ca apa. Tocmai de aceea primul an este atât de dificil pentru o persoană aflată în recuperare. Nu este vorba doar despre renunțarea la un drog, ci despre a trăi fără ceva despre care ți-ai învățat creierul că nu poate supraviețui.

Primul an de recuperare după dependență

Majoritatea oamenilor solicită ajutorul centrelor de tratament pentru a începe procesul de recuperare. De obicei, tratamentul are loc în centre specializate timp de 30 de zile, iar programele se pot prelungi până la 90 de zile (nu neapărat prin internare, ci prin terapie, întâlniri etc.). Cele 30 de zile sunt extrem de utile pentru depășirea sevrajului, deoarece simptomele de sevraj asociate opioidelor, altor droguri și alcoolului durează de regulă cel mult o lună.

Chiar și după dispariția simptomelor fizice și psihice de sevraj, poftele continuă să reprezinte o problemă. Multe persoane aflate în recuperare se confruntă cu pofte deoarece creierul a fost reprogramat să fie motivat de recompense imediate. De aceea, atunci când o persoană aflată în recuperare începe să se gândească la angajamentul pe viață față de abstinență, poate deveni copleșită și își poate pierde speranța — ambele fiind semnale de avertizare ale unei recidive iminente. Tot de aceea, o persoană care a devenit recent abstinentă se poate descuraja când vede etapa importantă de un an. Iată, așadar, 7 lucruri pe care le poți face și de care poți ține cont în primul tău an de abstinență.

1. Acceptă lupta de 24 de ore

În loc să te gândești „cât mai ai de parcurs”, concentrează-te asupra zilei din fața ta. Nu este vorba despre o viață întreagă și nici măcar despre un an, ci despre o singură zi. Treci cu bine de o zi și vei fi reușit să rămâi abstinent. Repetă acest lucru a doua zi și apoi din nou.

În multe privințe, metoda din spatele abstinenței este aceeași ca în cazul oricărei sarcini dificile. Scopul nu este să te gândești la „produsul final”, ci să îndeplinești zilnic sarcini mici care te apropie de obiectiv. John Steinbeck este adesea dat ca exemplu de autor care scria doar 1 pagină pe zi (deși multe dintre romanele sale au sute de pagini). Nu te gândi să scrii un roman de o mie de pagini; concentrează-te asupra unei singure pagini.

1. Sărbătorește etapele importante

Intervalele dintre etapele importante cresc odată cu trecerea timpului, dar sărbătorește-ți prima zi de abstinență, apoi a doua, a treia și prima săptămână. Aceste sărbătoriri nu sunt doar tactici de motivare, ci te pot ajuta să satisfaci nevoia de recompensă imediată care îți solicită creierul. Acum îți reprogramezi în mod activ creierul să răspundă pozitiv la menținerea abstinenței.

1. Găsește activități distractive

Înscrie-te în ligi sportive sau în ligi de sporturi fantasy și fă-ți timp să citești ori să joci jocuri video. Găsește modalități de a participa la activități recreative. Abstinența va avea multe suișuri și coborâșuri, iar dacă pare mereu o muncă grea, nu vei fi motivat să reușești. Așadar, fă-ți timp să te distrezi. Poți face acest lucru singur sau alături de alte persoane; găsește pur și simplu activități care necesită puțin efort și îți oferă o satisfacție reală.

1. Variază întâlnirile la care participi

Un aspect foarte bun al întâlnirilor este că te ajută să-ți formezi o rutină nouă. Trebuie să respecți programul altcuiva și, mai ales dacă ai stabilit mai multe întâlniri într-o singură zi, vei fi prea ocupat pentru a ceda poftelor. În plus, participând la întâlniri în locuri diferite, îți vei extinde rețeaua de sprijin și te vei asigura că ai alternative dacă locul principal se închide dintr-un motiv oarecare.

1. Concentrează-te asupra ta

Acest lucru este important deoarece dependența seamănă cu situația în care altcineva preia controlul asupra creierului tău și te conduce după bunul plac. Concentrează-te asupra sănătății și dezvoltării tale personale, chiar dacă aceasta înseamnă să faci ceva ce altfel ar putea fi considerat o gafă socială. De exemplu, dacă ai cumpărat bilete la un concert la care îți doreai foarte mult să mergi, dar știi că acel mediu este un factor declanșator, renunță la concert. Dacă un prieten te invită să faci parte din alaiul său de nuntă, dar îți faci griji în privința unei recidive, este în regulă să refuzi. Nu-i pune pe ceilalți înaintea ta. Chiar dacă simți puțină vinovăție, aceasta nu se compară cu efectele pe care o recidivă le-ar avea asupra ta și asupra relației lor cu tine.

1. Intră în contact cu emoțiile tale

Foarte multe droguri ne amorțesc simțurile, iar în timpul sevrajului vei avea cu siguranță mai multe schimbări de dispoziție. Nu încerca să le controlezi; trăiește-le. Descoperă de ce te simți într-un anumit fel, care este cauza reală și ce poți face în privința ei.

1. Privește înapoi spre trecut

Nu trebuie să te critici, să te rușinezi sau să te învinovățești. În primul tău an de abstinență însă, atunci când ai zile dificile, privește în urmă și gândește-te la ceea ce te-a adus în acest punct. De ce ai ales să devii abstinent? Pentru mulți, acest lucru duce la bine-cunoscutul citat: „Cea mai grea zi a mea de abstinență este totuși mai bună decât cea mai bună zi în care eram beat.”